1.august.2013

       De la orizont o lumină difuză priveşte înmărmurită spre robii cerului. Cu ultimele puteri, aruncă razele îndulcite şi alămii în roiul de oameni ce-şi înfruntă destinul. Unii zâmbesc şi îşi trăiesc visul, alţii plâng şi o iau de la capăt, iar ceilalţi renunţă la luptă şi se resemnează. Soarele e gata să plece, să se odihnească în tihnă, să lase locul lunii. Stelele vor urma calea semilunii şi se vor împărţi pe întreaga boltă cerească. Oamenii nu privesc spectacolul cerului. Arareori, se găsesc ici-colo îndrăgostiţi ce privesc întinşi pe spate constelaţia ilustră.
     El îşi acoperă ochii ca un copil îngrozit de o sperietoare. Cei care l-au născut, acum, îşi aruncă vorbe fără cuget, pline de cusur şi vrajbă.
     - Beţivule! Mi-ai distrus viaţa!
     - Eşti o proastă, fă...
   Şi sare ca un deşuchiat, cu pumnii spre faţa nenorocitei. Se aud ţipete intermitente şi parcă toată prostimea ascultă vaietele femeii. Cerul se face negru ca ţiţeiul şi pâlcuri de stele străvezesc verticala.
   Nu a lovit-o. Moliciunea provocată de băutură, a încetinit traiectoria pumnilor vajnici. Iese un vecin din curte:
    - Băiete, dacă nu încetezi chem poliţia!
    - Dar cine eşti tu, mă?
    - Omori femeia, nenorocitule!
    - Bre, eu nu mă bag pe familia dumitale, vezi-ţi de nasul tău, că de nu...
Tatăl chemă băiatul şi-l întrebă:
    - I-am făcut eu ceva, măi, băiete?
 Băiatul tace privindu-l cu sprâncenele circumflexe parcă să sară cu pumnii asupra lui. Pleacă galop însă în camera sa. Se simte descumpănit şi mâhnit. Priveşte viaţa ca un flegmatic şi ar da orice să plece departe, dar nu are unde. Ia o foaie şi un pix, şi aşterne câteva lacrimi pe coala cartonată. Apoi umple pagini de pastă albastră şi gânduri trecătoare. Crede că rostul lumii este să îndure şi să se mulţumească cu ce primeşte. Orice luptă nu are izbândă. Orice armă nu are glonte. Toate sunt dincolo de puterile noastre. La fel ca dragostea. La fel ca viciul. Aşijderea mândriei. Ştie că mâine va veni iar soarele, iar puterea de luptă va expanda şi mai vârtos. Până atunci, aşteaptă somnul.