Retina mea nu poate transforma privirea ta în impulsuri nervoase, ca apoi să-i dicteze creierului să şteargă rămase priviri din urmă. Să şteargă toţi ochii verzi, albaştri sau negri, care şi-au făcut loc printre sutele de amintiri deja coabitate în mintea şi sufletul meu, înaintea ta. Nu pot să te iubesc şi pe tine. Am mai încercat şi cu alte ibovnice şi am sfârşit, ca de fiecare dată, tot în ochii ei căprui şi galbeni. De ce să te rănesc şi pe tine? De ajuns că mă rănesc eu, cu fiecare secundă în care mă simt din ce în ce mai singur şi mai năpăstuit de mine. Mă întreb, totuşi, care va fi sfârşitul? Care va încerca primul, alte două buze livide şi însetate de noi. Care va mângâia primul alţi doi obraji rumeni?
Iar am ajuns să vorbesc despre tine. Ce încurcat sunt în ochii tăi. Ce prost sunt în ochii altora. Ce vreme urâtă în suflet, că nu te am lângă mine. Mă gândesc cum ar fi arătat slovele mele fără tine. Probabil aş fi scris despre ochi albaştri, chiar dacă niciodată nu i-am iubit. Ochii verzi, întotdeauna m-au speriat, iar cei schimbători, am crezut că sunt copia învederată a stăpânului său. Iar de capricii sunt ticsit. Au avut grijă ochii ei căprui pe care încă îi doresc să-mi străpungă pupila, chiar dacă ştiu că nu-i voi mai săruta în veci.
Crede-mă că sunt fericit să-ţi aud vocea în fiecare dimineaţă, chiar dacă nu mai cântă melodia care-mi plăcea mie. Dar să nu mă urăşti când voi pleca, pentru că mă voi urî eu şi pentru tine. Nici să te urăşti pe tine. Lasă totul pe seama mea. Căci ai văzut că ura mea nu durează mai mult decât câteva zile.
În afară de buzele mele ce cuprind toată dragostea mea, nu am ce să-ţi ofer. Îmi spui că nu ai nevoie de nimic. Ba ai, iubito. Te-ai săturat de sunetul roţilor de la bicicleta mea. De rigiditatea băncii pe care obişnuiam să locuim. Te-ai săturat de vocea mea care te cheamă în fiecare zi să-i priveşti trupul slut şi să-l săruţi, dacă se poate. Tare mi-e frică că voi pleca într-o zi cu iubirea în braţe şi-o voi scăpa în sânul altei fecioare. Oricum nu vei pierde nimic. Doar nişte vorbe şi-o voce afemeiată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu