joi, 12 iulie 2012

De maine

 De maine o sa incerc din toate resursele mele sa devin alt om. O alta fata, un alt caracter, noi obiceiuri. Nu mai privesc inapoi, ca nu vine dupa mine si nici eu nu am posibilitatea de a ma intoarce. Vreau sa fac ce-mi place, sa castig respectul celor care merita si vor sa fie langa mine. De maine imi caut rostul in viata, si il voi cauta pana il voi gasi. Piedicile nu ma mai vor opri. Noua mea inima de piatra abia cumparata, ma va face um om care stie ce vrea, si va gasi lucrurile de care are nevoie. Rabdare si munca, ca sa ajungi ceva in viata. Nu mai imi innec amarul in vicii, ci in posibilitati! Ce daca ai pierdut tot ce iubeai, poate vei gasi alte lucruri in care iti vei gasi fericirea. Depaseste momentele in care crezi ca nu ai nici o sansa sa te ridici, cu gandul mereu in trecut, si suspinarea dupa tot ce tinea de iubire. Iubirea nu exista, cel putin la varsta asta. Asa tind sa cred. E doar placerea trupeasca, placerea materiala. Ca altfel era langa tine.
Viata e un ocean de ganduri, de vise, si tentatii in care de cele mai multe ori cadem prada, poate si din cauza lipsei de afectiune, lipsei de reusita. In ochii nostrii, viata altor persoane pare perfecta, in care ei nu duc lipsa lipsurilor noastre. De maine eu vreau sa fiu persoana invidiata, persoana care are totul, sau macar apreciata pentru ce face. Creierul este cel care pune piedici de multe ori. Este cel care ne impune niste reguli, ne creeaza impresii gresite, ne impinge in lucrurile grele si nefolositoare cu o dorinta incredibila de a le obtine
De maine nu mai dau inapoi, nu ma mai induiosez, nu mai cred in vorbe ci doar in fapte. Sa fii un om bun, intr-o lume rea, nu e chiar bine. Ei cred ca pot face ce vor din tine. Si cand voi da de greu, nu voi mai apela la cine vreau sa fie langa mine, ci la cine vrea sa fie langa mine!