Drumul plin de sforţări pe care îl pretinde viaţa mea, zace în incertitudine. Sinuzita mea cronică mă face să-mi blestem zilele(nu e tocmai plăcut să-ţi strângi toptanul de mucozităţi, în zeci de batiste, pe zi). După două operaţii, nereuşite, mi-e teamă de a treia. Dar poate sunt un simplu ipohondru care se bazează pe instinctul pueril. Încă nu m-am ridicat la înălţimea aşteptărilor mele. Ambiţia mă caracterizează, oboseala îmi închide pleoapele.
De cele mai multe ori am fost subestimat, pe bună dreptate cred. Cuvintele grele ca mâna trădătorului şi reci ca mâna soartei, au pus lacăte de întrebări conştinţei mele. E şi normal. O persoană cu pretenţii de erudiţie, ca mine, ar fi intrat în bac, l-ar fi luat, iar acum ar fi împărţit laurii victoriei cu sufletul şi mintea. Şi-ar fi privit iubita cu ochii fulgilor de nea şi-ar fi trăit în puf de paradiziac. Dar eu...sunt inversul dorinţelor mele. Dar mă ambiţionează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu