duminică, 11 august 2013

Mai bine nu citeşti

     Atât ştiu să fac: să tac şi apoi să-mi scriu durerea pe albul inspiraţiei. Eşti ca partida mea de poker pe care o practic în fiecare zi în tripoul gării, şi pe care încerc să o înlătur din monotonia obiceiurilor mele. Şi pe tine şi partida mea de poker, şi multe altele. Acum te urăsc din tot sufletul meu şi mii de imprecaţii, toate ţi le-aş arunca în faţa uşii, ca apoi să vin să le arunc în mine. Eşti trandafirul negru, ce creşte fără de cusur, aici, în mine. Ţepii tăi provoacă ulceraţii întregului meu trup meşteşugit în truda durerii. Eşti ca o rugăciune fără plecăciune. Eşti rugăciunea mea. Ai fost. Nu vreau să mai aud de tine. Te urăsc! Mie nu-mi pasă de lume, ce nu înţelegi? Nu îmi pasă de fractu nici de tactu. Mie îmi pasă de tine. Dar pentru mine eşti moartă de patru ore. Nu mă întorc după tine, nu te mai iubesc. Priveşte fâşiile pe care le-ai rupt, citeşte-mi scrisorile, udă cu lacrimi prezentul, şi eu tot nu mă mai uit după privirea ta oacheşă. Frumuseţea ta mă îmbolnăveşte...chipul tău mă spală de pacate...trupul tău mă unge cu iubire...mâinile tale îmi aduc edenul la obraji. Vorbesc la prezent, iartă-mă. Prezentul cu tine nu există. Este himera mea. Este năluca ce mă podideşte în abis şi durere. Ce inimă rea ai... Hai să-ţi aduc aminte; Este duminică, ziua mea de repaus. Am tot timpul din lume. P.S. Astăzi am venit pe jos acasă. De fapt, să înţelegi în ce te metamorfozezi, copilă frumoasă. Dar mai bine nu. Cine sunt eu să-ţi arăt unde greşeşti sau ce cred eu că este bine să faci? Cine eşti? Cum te cheamă? Ce amestec disparat de cuvinte...parcă aş scrie aprins de flama băuturii. De fapt este flama urii...Nu te mai vreau, nu te mai iubesc, nu te mai cunosc. Atât ştiu eu să fac. Vreau să iubesc altă fată care mă va preţui cum tu nu ai făcut-o. Care o voi face cea mai fericită. Care va râde la toate glumele mele proaste. Care nu mă va lăsa în podidiri de lacrimi. Care va ieşi la fiecare chemare a mea. Care va sta cu mine până la răsăritul soarelui. Care va arăta celorlalţi că eu sunt piesa ilustră din prezentul ei. Şi da, aici îmi pasă de lume. Citeşte şi du-te...tare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu