Una din zilele

         In care nu imi stiu rostul, una din zilele in care ma innec in ganduri. Apar intrebari  care ma pun pe jar, ma determina sa actionez, sa spun pe fata tot ce ma deranjeaza, ajungand sa jignesc fara voie. Una din zilele in care imi doresc sa fiu lasat in pace, in care nu ma simt iubit, dar in schimb ma simt urat. O zi in care iau decizii la cald, in care ma cuprind stari de melancolie, nervozitate, nerabdare, sudoare, bulversare. De multe ori, aceasta stare apare pe seama unei intamplari neplacute petrecute in decursul zilei, unei vorbe prost spuse. E una din zilele in care desi neg, vreau sa ma descarc la o persoana care este dispusa sa ma asculte, sa-mi dea un sfat, sa-mi zica unde am gresit, ce e de facut.. apoi sa ma ajute sa fac ce trebuie,  pentru ca de multe ori vointa mea pierde in deficitul nepasarii actuale datorate starii mele de cacat. Multi, probabil nu prea cred spusele mele. Multi ma stiti plin de viata, cu doza de nebunie umpic peste limite. Asta e si partea pe care vreau sa o arat, ca pana la urma doar o viata avem, dar apar si momente in care ajungem la "una din zilele" in care pur si simplu situatia in care ne aflam nu ne permite a ne comporta altfel. Azi pentru mine e "una din zilele", care a fost provocata de coringenta la matematica, plus vesnicele probleme de adolescent. :)
Calitatea mea, daca pot sa-i zic calitate, este ca imi trece repede, o simpla incurajare, indemn care promite, imi poate schimba stare actuala. Chiar si scriind pe blog, simt ca ma descarc, simt ca incep sa ma cunosc din ce in ce mai mult, si e un lucru extraordinar sa te cunosti pe tine insuti. Multi spun ca isi cunosc propria persoana, dar la fel de multi se inseala. De ce cate nu multe persoane se pot controla cand vine vorba de vicii? De ce tot mai des isi iau gatu oamenii cuprinsi de probleme?  Pentru ca nu se cunosc.
Pula mea, parerea mea.

Fac ce simt.

                    Da, in acele clipe in care tre' sa fac o alegere. Momentul in care trebuie sa ma bazez pe instinct, pe emotiile mele cu scopul de a face ce trebuie. Stiu ca nu intotdeauna este bine sa aleg cu inima, sa fac ce simt dar stiu si ca e bine sa ma bazez  pe emotii, pentru ca pot spune ce nu pot gandi pe cale rationala. As vrea sa aleg doar ce e bine pentru mine, sa-mi ating "scopul", sa trec peste toti si toate pentru binele meu.. dar caracterul nu-mi permite de fiecare data. Multi, pentru binele lor, trec peste orice, ranesc pe oricine doar pentru a le fi lor bine. Sunt invidios, dar totodata si manios  din cauza lipsei lor de grija. Normal, si eu jignesc si eu mai trec peste mijloace pentru a-mi atinge unele scopuri dar dupa, regret daca am facut pe cineva sa se simta prost. Poti zice:"toti regretam, nu doar tu" iar eu iti raspund: " imi cer si scuze daca stiu ca am gresit!". Da-mi replica. :P
Fac ce simt cand vine vorba de fete, nu ma sfiesc in a-mi arata sentimentele, nu ma feresc in a pune punct cand trebuie. Aici nu e nevoie de scuze, aici asa dicteaza inima.
Cu fruntea sus, cu inima impacata merg inainte, pentru ca fac ce simt. Si unde nu pot, incerc. :D






Body ;;).