Scoala vietii

     Ce inseamna scoala vietii pentru tine?
 Ca te crezi smecher?
 Ca nu te duci la scoala si iti pierzi timpul in orice alt loc decat la scoala?
 Ca ai trecut prin multe greutati, si ca ai invatat din ele?
Eu nu sunt deloc un sfant, cu 6 la purtare, si trecand clasa intotdeauna in timpul verii. Numai spun de absente.Chiar  nu e ceva de laudat, doar ca stiu cum e sa fii atacat din toate partile ca as fi un simplu "smecheras" al scolii. De multe ori am fost judecat doar dupa aparente, de catre persoane care par, si se dau oameni cu "scoala vietii", prin varsta cel putin.
      Nu multe persoane te cunosc asa cum vrei tu sa te cunoasca. Incerci din rasputeri sa le creezi impresia ca esti cum crezi tu ca persoanei aceleia ii place, mai ales cand vine vorba de o fata. Mare macho, dar marele macho isi da arama pe fata mai tarziu, daca nu ti-o dau altii...
      Mai devreme sau mai tarziu, treci prin greutati. La momentul acela iti pierzi speranta, dar sa stii ca nu esti singurul. Fiecare om, persoana, animal, la un moment dat isi pierde speranta. Apoi tot speranta te aduce  pe drumul cel bun. Depinde cine, ce ti-o aduce.
Viata, parintii, anturajul, "scoala vietii", te-au facut persoana care esti acum.
Ai fost indragostit, esti, sau ai futut toate fetele cu care ai fost pana acum? Vezi cum ne minti!
Ai plans pentru o fata, te-ai ingrijorat de indiferenta ei? Ia zi ai puterea sa recunosti? Nu mie, tie.
Te-ai minunat cum timpul te-a adus in fata unor lucruri care pareau atat de grele, si totusi, sunt atat de simple, si invers.
Te-ai simtit vreodata in plus, inca o povara pe capul persoanei pe care o iubesti?
De cate ori ai actionat la nervi, apoi sa-ti para rau?
Stii ca fiecare nas isi are nasu, iar roata se intoarce. Mai tii minte cand radeai de reactiile amicului tau indragostit de prietena lui? Uite ca s-a cam inversat situatia.
Ma uit cum niciodata nu ne multumim cu ce avem. Cum unii par foarte fericiti facand niste lucruri care mie mi se par prea joase pentru mine. Poate la randul meu sunt fericit cu unele chestii carora unor persoane li se par banale.
      De cate ori ai promis ceva, si nu te-ai tinut de cuvant?
Ai fost de multe ori sigur pe tine, ca de data asta te poti tine de cuvant, ca altfel nu promiteai. Dar cand viata te-a adus la aceeasi situatie, cu aceleasi aparente, iar ti-ai incalcat promisiunea. E foarte greu sa-ti schimbi obiceiurile, iar majoritatea persoanele pentru care ne schimbam nu realizeaza lucrul asta.
     "Ce nu te omoara, te intareste", cica. Dar cu frica ce faci?
Asa e, treci prin niste chestii foarte nasoale, grele, care te marcheaza, dar vin momente cand iti aduci aminte.
Ca o dragoste pierduta, iti aduci aminte de ea, de voi, de fiecare data cand o vezi. Parca ti-e frica sa te mai indragostesti. Scoala vietii acum m-a adus la capitolul acesta. Acum m-a invatat ce e iubirea. Si sincer, mie frica de consecintele ei. Are momente cand iti face viata asa de frumoasa incat totul ti se pare la picioarele tale. Dar cand situatia este viceversa, atunci cand apare gelozia, indiferenta? Doua lucruri diferite dar care impreuna fac teroare.
    Cu timpul, multe lucruri se schimba la tine, si te gandesti la trecut, cum erai inainte. Trebuie sa te obisnuiesti, ca timpul a trecut, tu te-ai maturizat, tu ai vrut asta!
Mereu ai avut de ales!
Nu-mi pot exprima toate sentimentele, doar ca trebuie stiu atat de mine, cat si de tine ca totul trece, daca asta vrei cu adevarat.
Copileeee, devii major!
Pe cine vrei langa tine, si pe mai cine?
Te vrea, te iubeste?
Ce vrei de la tine, si mai ce?
Ai vise, mai vrei?
Ai "scoala vietii" in spatele tau?
Iti va fi de folos in viata?
Ai promis ceva, o sa te tii de cuvant?
Poti sa traiesti fara strangerea ei in brate?
Ai regrete?
Unde te vezi peste 5 ani?
Vrei sa te schimbi?
Te cunosti?

Timpul imi va raspunde la toate intrebarile mele... :)

Vorbe fara rost

             Obisnuiam sa cred ca niste cuvinte bine spuse pot face o persoana sa realizeze ce ii spui. Si am dreptate. Dar niciodata nu o sa vezi pe cineva sa se zbata pentru binele tau, sa-ti faca pe plac, daca ea nu are un interes. Fie ea si iubirea. Ma gandesc la mine, ma gandesc la tine. Defapt asta e tot ce gandesc, restu' e cuprinsul lor. Obisnuiam sa cred ca e bine sa vorbesc, sa spun ce am pe suflet, sa nu tac daca am ceva de zis. Acum vad ca vorba multa strica, prea multe detalii sterge esentialu, si mai ales, ca e bine sa mai si tac. Poate e ceva lipsit de sens pentru tine, dar pentru mine e foarte clar: Vorba multa putin aduce!
De multe ori am multe ganduri pe care vreau sa le eliberez, sa le spun, mai ales cand cred ca am dreptate. E nevoie de multa rabdare sa poti face ordine in ele, mai ales cand esti nervos le spui de la cap la coada, repetandu-le.
Incerc sa fiu mult mai punctual, scurt si la obiect, sper sa reusesc, dar e foarte greu atunci cand sunt dezamagit, ranind prin vorbe persoanele care chiar le pasa ce spun eu pe gura. Ma indoiesc, sunt nelamurit, atunci devin un vulcan plin de vorbe grele. Iar cui ii pasa, ranesc.
Nu stiu raspunsul intrebarilor mele; zvarcolesc tot, caut motive, verific, ma cert, apoi realizez ca am gresit.
Nu multi inteleg ce scriu, doar cine trebuie.
Cand sunt linistit sufleteste, par calm, bucuros, intelegator. Cand nu, sunt foarte nerabdator, ganditor, pus pe cearta.
Plictiseala e un bun factor care genereaza nervozitate, mai ales cand astept ceva, si culmea, primesc cu totul altceva. Exemplu: vreau compasiune, primesc indiferenta.
Daca nu treci, nu stii. Multe lucruri le-ai crezut penibile, pana atunci cand ai simtit pe pielea ta senzatia.
Dor multe, si or sa mai doara, dar vorba si indiferenta schimba caractere, strica inimi.