În opinia mea, iubirea este orizontul. Este ciocolata cea mai scumpă. Este timpul adus în cinstea reuşitelor tale. Sau mai bine spus: răsplata trudei tale. Ea nu poposeşte oriunde. Trebuie să meriţi şi să-ţi consolidezi temelia inimii tale. De aceea oamenii se îndrăgostesc de interior, de ceea ce văd prin ochii aproapelui. Mai există şi dragoste de buzunar, sau de portofel, dar asta este o altă poveste.
În primul rând, iubirea este o cugetare continuă asupra personalităţii celuilalt. E un joc psihologic, în care reuşita reprezintă cucerirea teritoriului ce are în grijă numele şi gesturile tale. Odată cucerit, paşii tăi se vor perpetua în inima ei. Vor fi două inimi care bate pentru tine
În al doilea rând, iubirea adevărată este o suferinţă nemărginită, aţâţată de nesiguranţă şi de oameni. Da, aşa este. Oamenii sunt cei care îi despart pe ceilalţi, recuplându-se în alte forme. Nu e frumos. E păcat. Se pierd prea multe lacrimi pentru trecătoare emoţii.
În consecinţă, iubirea are o structură circulară care vine, pleacă şi se întoarce în altă formă, sub alt chip, în alte împrejurări. Iubirea nu este umărul de care ai nevoie. Este întreaga îmbrăţişare care te va stoarce de puteri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu