Fara cuvinte

         Nimicule, nu stii ce sa spui, nu stii ce sa faci. E mai ceva ca o boala. Gata, a plecat, s-a dus, si nu crezi ca se mai intoarce. A avut de ales, si a ales. A facut ce trebuie, dar tu ai ramas in urma, de fapt te-a lasat in urma. Ai incercat, ai sperat, ai vrut, dar nu s-a mai putut. Ai gresit, a-ti gresit, dar nu totul a fost o greseala. A fost ceva frumos, acum e pauza, si pe viitor primesti promisiuni. Orice lucru cere un sacrificiu apoi obligatoriu o consecinta.   A-ti trait clipa, v-ati bucurat de ea, acum plangeti. Ai vrea sa stii ca se bazeaza pe tine, ca gandeste la fel ca tine, ca nu vrea sa renunte la ce e mai greu de mentinut. Totusi ezita sa-ti spuna in fata ce ar vrea sa-ti spuna, mai are de spus. Ar vrea sa fie ca inainte, inainte sa te cunoasca. Se simte legata de tine, aproape fortat, ca altfel era departe, era fericita. Crede ca nu suferi, ca deja incerci sa treci peste, cand de fapt tu, amaratule, esti distrus. I-ai spus multe, si a uitat, sau vrea sa uite. "Pentru totdeauna coita?" /  "Da coita!". Greutatile a indepartat-o de tine, sau mai degraba asta vrea. E o fata buna, care te iubeste, dar in drumul spre fericire tre' sa se mai descotoroseasca de unele lucruri. Din cea mai importanta persoana, ai devenit  "un lucru". Ai spus de mii de ori ca esti alaturi de ea, ca doar pe ea o iubesti, ca amandoi veti trece peste, impreuna. I-ai dat si sfaturi, dar sfaturi proaste. Nu ai fugit de la nimic, ti-ai calcat pe orgoliu de nenumarate ori pentru ea. O intelegi, dar vroiai ca ea sa inteleaga altceva. Vroiai sa nu dea inapoi, iar de multe ori ai tras-o dupa tine, tragand-o in greseala. Si poate ca si-a dat seama ca langa tine nu are un viitor, o intelegere, o armonie indelungata. Te trateaza cu foarte multa indiferenta, asteptand de la tine intelegere. Isi permite ce tu nu iti permiti. O iubesti, te iubeste, dar nu mai merge, nu mai vrea sa mearga. Niciodata nu a fost usor, mereu a-ti avut bete in roate, dar voi a-ti trecut peste. Spunea-ti ca nimic nu are ce sa va desparta... uite ca a avut cine, ce. De fapt au fost multe promisiuni. Unele s-au calcat in picioare, iar altele inca stau ridicate dar slabite. Nimeni si nimic nu a fost de partea voastra, tu si ea, atat. Inima o vrea doar pe ea, mintea iti spune ca nu mai vrea ea. Inima e slabita, mintea la fel, corpul deasemenea. Dragostea nu e ca-n filme, sa faca orice pentru a se impaca cu tine. Orgoliul este prea mare.  Te raneste prin cuvinte, te respinge, iar tu ramai fara cuvinte. Te doare, dar ea nu-si da seama. Vrea ajutor fara sa ofere. Pacat, tu ai face orice pentru ea, dar ea nu vrea decat sa o lasi in pace.

Maturizarea

       "Nu stiu", era, este, si va fi cel mai simplu raspuns pe care il voi putea da despre viata mea. Nu mereu am avut raspuns la intrebarile mele despre voi, despre mine, si nu in ultimul rand, despre viata, iar timpul mi-a oferit raspunsurile, pe rand, fara sa se gandeasca la rabdarea mea. Am trecut de la copilul acela mic si gras la cel mare si slab. Greutatile, nu putine, mi-au aratat ca tre' sa lupti pentru tine, sa te transformi in ce vrei tu sa fii. Norocul vine si pleaca, tristetea vine si pleaca, lumea vine si pleaca, totul vine si pleaca la un moment dat. Daca nu ai vazut, o sa vezi cum in unele momente grele o sa ajungi sa-ti pierzi toata increderea, toata credinta ta, totul ti se va parea impotriva ta, plus ca cine vrei sa fie langa tine, uite, nu este. Si asa te maturizezi.
Ceea ce m-a marcat, automat m-a facut sa devin ce sunt acum, sa-mi joc rolul in felul asta, sa ma comport asa.
Cand nimeni nu te intelege, tot tu iti vei gasi linistea in tine, in visele tale. Dar cand visele ti se termina, si ti se spune: " Oricum nu faceai nimic" ?  Tot la fel, te maturizeaza.
Cat de mult ai vrea sa te inteleaga cineva, sa stie exact cum te simti, toate detaliile din cosmarul tau. "Exagerezi frate" si te-ai blocat. :)
Am ajuns sa pretuiesc sanatatea mai mult decat orice, pentru ca este de departe cel mai important lucru.
Oamenii sunt vicleni, ranesc fara cea mai mica remuscare, pentru orgoliul lor.
Nu stiu cum sa ma controlez cand vine vorba de gelozie. Lupt pentru ce iubesc in toate modurile posibile, dar nu vreau sa-mi dau seama ca poate cu timpul, reactiile mele pot sufoca. Cine vrea sa plece, tot pleaca.
Cand iubesti, uiti de tot ce mai exista in jurul tau. Ca si cum fiinta pe care o iubesti ai cumparat-o si vrei sa fie numai a ta, sa nu plece deloc de langa tine.
Problemele mereu apar, termin cu ceva apare altceva. Doare sa stiu ca nu mereu depinde de mine, ca nu le pot rezolva mereu cu putina ambitie si rabdare, sau poate chiar asa s-or rezolva dar nu vreau sa inteleg.
Viata ne pune de foarte multe ori in situatii in care nu vrem sa fim, ne pune sa traim cosmarul cel mai de temut al fiecaruia. Cand suntem in mijlocul lui, ne promitem noua ca nu vom mai face unele lucruri, multe lucruri, iar dupa ce trecem peste parca se repeta scenariul.
Banii daca nu au fost pana acum, cu siguranta va fi pe viitor un impediment in societate. Cine sta langa cineva care nu are habar de ce va face pe viitor?
Sunt multe lucruri care ma apasa, multe "lovituri" primite pe care nu le stie nimeni, si poate ca e mai bine asa. Sunt doar pentru mine, si care sigur ma ajuta sa ma maturizez