Printre duzinele de caiete cu foile încreţite înşirate pe birou, printre ciornele aruncate pe jos, printre ceştile de cafea ticsite cu zaţ, printre miile de gânduri împrăştiate prin minte, printre oamenii pe care îi iubesc, printre pixurile cu pasta isprăvită....sunt eu. Cine credeaţi?
Mi-e dor de pierce-ul din sprânceană. Mi-e dor de pierce-ul din ureche. Mi-e dor de şuviţele blonde. Mi-e dor de tricoul ACG, galben, care făcea furori printre cochete. Mi-e dor de chica mea vajnică ce continua pe acoperişul scalpului cu o creastă uniformă, din nou, atracţie pentru cochete. Mi-e dor de copilul de care m-am îndrăgostit. Mi-e dor de nopţile albe petrecute în compania prietenilor mei, care mă aduceau pe braţe acasă. Mi-e dor de extravaganţa faptelor mele nu şi de consecinţe. Căci ele m-au adus aici. Ele au adus singurătatea. Dar mâine este o nouă zi, numai bună de iscodit consecinţe.
Comportamentul meu actual nu este cel potrivit. Am evitat lumea şi am îmbrăţişat cartea. Am strâns lacrimi multe, regrete asijderea Aşa că nu mai am de gând să-mi pierd şi restul tinereţii. Nu vreau să mai simt gustul singurătăţii. Nu mai vreau să mă bazez pe o singură persoană, care nu este trup şi suflet pentru mine. Sunt o persoană credincioasă. Cel puţin aşa cred. Nu m-am ferit niciodată să mulţumesc celui de sus pentru cele primite, iar când am cerut, am făcut-o cu sfială şi smerenie. Mi-e frică însă de boală. Doar eu ştiu prin ce am trecut şi cât am îndurat, cât de mult a durut şi cât de greu am uitat. M-am transformat într-un ipohondric...
Mă tot mint că îmi sacrific prezentul pentru viitor. Mă tot mint că am un suflet bun. Mă tot mint că aşa e bine. Dar nu e aşa. Vreau să fiu altfel, vreau să fiu fericit.
Am o bere în mână...bine, acum e jos, însă are dopul pus. Mâine voi fi altfel. Mâine va fi altfel...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu