Nevoia

         Rândurile zilei de astăzi îmi apasă conştiinţa cea plăpândă. Acum nu mai contează iubirea, ci nici visul; poate nici sudoarea. Decizia este cea care îşi impune importanţa esenţială. E cea care poate readuce soarele cel mult râvnit sau măcar pacea sufletească. Decizia este influenţată de noroc. Aşadar, norocul reprezintă uşa. Uşa are un lacăt. Lacătul o broască. Broasca este străpunsă şi biruită din două întoarceri, de o cheie. Cine este cheia? Eu zic că norocul este porecla destinului şi că uşa poate fi desfăcută din balamale atunci când nu avem cheia potrivită. Tu ce părere ai?

        Te întreb de ce banul este stăpânul lumii sau de ce oamenii sunt aleşi, apoi destituiţi după jocul lor. De ce alergăm galop după ei, călcând fără neruşinare principiile morale ale acestei societăţi. De ce trădăm prietenii? De ce ignorăm iubirea şi alegem concupiscenţa?

       Te întreb iarăşi pe tine. Tu ce ai face în locul meu? În locul milioanelor de semeni ce întretaie într-un anumit punct al vieţii acelaşi imperativ neajuns. Să renunţ la visul ce a pus stăpânire dorinţelor mele pentru truda banului? Aievea, mâna cea nesăţioasă a ajuns la fundul sacului. Am mai trăit povestea asta. E plină de de dramă şi crize de răbdare.Să stau cu mâna întinsă în faţa destinului barbar? Aş spune niciodată. Dar ştiu că totul are un răspuns. Ştiu că rostul este subiectiv, ca orice altă trăire, şi că, eu sunt singurul ce mă pot ajuta şi afla acel răspuns. Cum? Prin suferinţă, meditare şi lacrimi.