Visul meu. Acela de a mă trezi în fiece dimineaţă, deodată, cu aurora ce se înalţă de printre coline, şoptind îngerului meu : "Am tot ce-mi doresc pe lumea asta!
Sunt mulţi ca mine. Învăţ cum e să ai un vis comun cu încă milioane de semeni. Ce lupte se dau în conştinţa fiecăruia...Câţi pier în zăbava clipei, iar câţi reuşesc? Blestemul viselor ce stau la rând se înalţă la ecuatorul dintre voinţă şi neputinţă. Muza noastră ce se pretinde un criptic propovăduitor, zace în inimile noastre. Şacalul -ce se proclamă destin - joacă dansul impus de creierul nostru. Fericirea depinde de el. Modalitatea de a ne controla fericirea stă ascunsă în taina stăpânirii gândurilor noastre. De aici vine beatitudinea...nu din fapte, ci din capacitatea cognitivă. Bancul vieţii noastre este unul searbăd, unde conţinutul caracterizează conduita norodului, iar isprava reprezintă trecere în nefiinţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu