17 iunie 2013

         Avea doi obraji stacojii şi două buze livide, orânduite de doi ochi străvezii, azurii ca cerul, strămutându-mi privirea până în adâncul sufletului ei. Vântul straşnic biruia tărâmul tivdei din care pleacă firele aşezate în zuluf de mătase. Incisivii ei cu strunguliţe, albi ca laptele, zâmbeau agale într-o relaţie antagonică cu mine. Blana de samur în culori pestriţe ce-i încovoia trupul, făcându-l să pară minuscul îi acoperea umerii călduroşi ce se zgribuleau arareori în acel veşmânt preţios.
        Am pus într-un sărut francofon, o nomenclatură de sentimente injectate în limba mea neastâmpărată, transmise drept omagiu omului cu chip sculptat în trăsături de înger.