E încă dimineaţă. Muza mea nu a deschis ochii; întreaga noapte a scris versuri şi proză. Şi eu sunt destul de ostenit, dar visul meu ardent mă izgoneşte din împărăţia somnului. Ploaia vremelnică tinde să se oprească. Copacii în curând se vor scutura de lacrimile cerului, iar soarele va domni peste sufletul oamenilor. Poate că este prea dimineaţă să mă gândesc la ea. Suspin şi  ridic privirea din sufletul meu, apoi zâmbesc sforţat...Totul va fi bine!