Dă-mi-o măcar pe cea de acum doi ani să-i gust dulceaţa. Să-ţi văd iarăşi chipul crud de copil şi să-ţi mai aud încă o dată vocea care-mi cerea iubirea. Vreau să te iau din braţele lui şi să te aduc în ale mele măcar pentru încă o iarnă. Să căutăm prin oraşul aglomerat bradul care să încapă în colţul camerei tale. Să ascultăm pianul cum ne încântă receptorii în apogeul sărutărilor noastre. Să adormi în braţele mele cum o făceai demult. De ce ai plecat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu