Trebuie să deschid ochii atunci când ei se închid de oboseală, dacă vreau să-mi depăşesc condiţia. Va fi nevoie să citesc de fiecare dată acest articol motivant care urmează. Trebuie să nu confund oboseala cu lenea şi dorul cu poftele trupeşti. Părţile mele beligerante să le împac, îngropând toate securile. Iubitele mele vor fi DOOM-ul, îndreptarul, dicţionarul şi cafeaua. Chipul sfrijit să fie al meu, până când voi avea bani de altul. Până când conţinutul va fi bogat în teorie, iar braţele mele îngrăşate de practică. Ori culeg fructele cele mai coapte din vârful recoltei, ori voi rămâne la pământ cu cele fără de suflet.
    Boala nu se mai atinge de osemintele tale. A văzut că eşti puternic. Mănâncă ce ţi se oferă, căci nu contează ceea ce intră, ci ceea ce iese. Lasă vorba, timpul trece, iar tu rămâi. Mintea e cea care trebuie să conducă regatul, nu inima. Inima este doar cămara cu bunătăţuri, unde trebuie să intri doar la ocazii speciale. Tu trebuie să ţii post acum. Post iubire, post destrăbălare, post tristeţe. Tristeţea este pentru fraieri, ţi-am mai spus. Tu eşti fraier? Uneori, da. Slăbiciunea să nu te acopere cu cearşaful mătăsos al ei. Răspunde dacă este strigat, vorbeşte dacă eşti întrebat, şi aşa mai departe. Ai vorbit ai prea mult. Te aşteaptă nerăbdator în pat toptanul de cărţi, dornice să le străpungi. Fă nişte analogii dacă nu descurci.