Sâmbătă, 31 Noiembrie

    Să oprească cineva timpul! Nu vreau să cresc mai mare! Adică eu depind de timp? De ce să nu depindă el de mine?! De ce măsurăm viaţa în ani şi iubirea în clipe?  De ce nu poate fi invers? Şi viaţa să fie bucăţi infinite de clipe care se duc, venind altele din faţă. Da! Viitorul este un imbold. Este chiar speranţa mai vie ca oricând. Viitorul este uşa tinerilor spre fericire, iar prezentul este cheia. Repeziţi sunt cei ce-şi caută fericirea prin labirintul trecutului, care există doar într-o parte a creierului responsabilă cu amintirile. Este o fericire vremelnică. Este o amăgire. Ca toate celelalte de altfel.  Diferenţa o face gustul. Iar trecutul are gustul acru.