Cîte rînduri să mai şterg pînă voi găsi literele potrivite? Cele care să metamorfozeze sentimentele în cuvinte aşa cum le dictez să fie. Să deţin întreg lexicul şi să mă joc cu el. Să încînt lectorii cu imaginaţia mea transpusă pe hîrtie. Fiecare cu meşteşugul său, cu planurile sale şi propriile concepţii. Nu am împrumutat laptopul de la colegul din internat ca să scriu baliverne. Aşa că dau drumul cuvintelor aşa cum ies din inimă.
E blogul meu şi gîndurile mele. Este un fel de exteriorizare severă şi literală a tot ceea ce este în mine. Blogul meu ştie doar să asculte şi să arate vouă cumpenele mele. Nu este capabilă şi nici vrednică să-mi dea mie sfaturi. Nu are suflet şi nici raţiune. E doar obiectul meu de exteriorizare. De aceea mă simt singur. Sunt înconjurat de fiinţe mult prea vesele pentru firea mea mult prea melancolică. Intru în jocul lor de cele mai multe ori şi uit scopul meu atît de viu însă. Dar am învăţat că oamenii au nevoie de atenţie desăvîrşită. De vorbe calde şi de multe zîmbete. Îţi vor da şi haina de pe ei, dacă tu îi vei trata asemenea.
Am stat ore cu bărbia în palme, şi am petrecut zile în gîndirea ta. Te-am imaginat ca fiind un chip din galben lut, cu ochi căprui şi buze mari şi roşii. Alune multe peste faţa ta şi stele multe în privirea ta. Am încercat să-mi imaginez cel mai frumos chip din lume. Cred că aşa ar trebui să fie. . De fapt, toate chipurile sunt frumoase dacă sunt privite prin ochii celor care le iubesc. Căci asta înseamnă iubirea. Iubirea este frumosul, iar frumosul este iubirea. Nu există urît în iubire. Sunt atîtea chipuri, cîţi oameni sunt pe lume. Dacă te gîndeşti că fiecare a fost iubit măcar odată. Măcar odată te-ai simţit frumos. Este o perspectivă diferită a lucrurilor. Este un fel de parte plină a paharului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu