Fericirea se află în interiorul nostru. Degeaba o cauţi pe afară în oameni şi lucruri. Omul nu poate mulţumi sufletul aproapelui său decât după ce şi-l mulţumeşte pe al lui. Iar lucrurile sunt doar obiecte neînsufleţite care provoacă fericiri vremelnice şi vicioase. Exagerez. Toţi căutăm lucruri şi oameni pentru a ne îmbăta inima de fericire, dar rareori suntem satisfăcuţi de ei sau ele. Este gălăgie în jurul meu. Sunt înconjurat de oameni, sau de copii care vor deveni oameni atunci când se vor maturiza sau măcar vârsta va vorbi în locul lor. Fiecare încearcă să iasă în evidenţa lumii atât de mari şi frumoase. Vorbesc despre întreaga bandă a lumii. Unii joacă meciul vieţii lor acum, luptându-se cu toate armele pentru oaza lor de linişte Alţii fac dragoste îmbrăcaţi doar în cearşaful alb şi moale. Unii plâng acum pe holurile spitalelor şi îl roagă pe Dumnezeu să le mai dea o şansă. .Cât de norocoşi suntem noi acum. Nu mai zic de cei care fac dragoste pe muzica pianului atât de molcomitoare.Vezi ce înseamnă fericirea pentru mine? Oameni şi lucruri materiale transpuse în visurile mele. Prea puţin înţelegi rândurile mele. Ai avea nevoie de un dicţionar care să-ţi explice raţiunea mea atât de ambiguă. Lucrez la el şi promit că ţi-l voi da gratis dacă mă vei citi şi mai ales, iubi. Căci asta înseamnă fericirea pentru mine. Bunătate şi respect. Zâmbete şi braţe deschise. Modestie şi atenţie. Adică iubire. Adică toate calităţile pure ale omului nepătate încă de ură.
Vreau să vorbesc despre oameni. Am încercat să le dezleg şireturile dar am văzut noduri în loc de funde. Se vede doar suprafaţa adidasului. Chipul omului. Comportamentul său. Poate doar prin ochii lui poţi să vezi cealaltă lume din interiorul lui. În orice caz sunt doar sentimente crepusculare. Abia vizibile. Trebuie să-i atingi trupul şi să-i cucereşti inima pentru a pătrunde pe cealaltă planetă. Îmi vine să nu-i mai iubesc atunci când se gândesc doar la ei. Când mănâncă o ciocolată integrală cu poftă, fără a o împărţi cu ceilalţi.
Se numeşte exteriorizare acută sutele de litere aruncate cu lăcomie pe albul imaculat din faţa mea. Din cauza lor scriu atât de multe rânduri fără de folos. Am vrut doar să înţeleg slăbiciunile omului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu