Încă mai iubesc rămăşiţele tale lăsate deliberat aici în mine. Sunt sute de zile de când nu ţi-am mai văzut chipul vesel şi frumos, şi ore multe de când vocea ta nu a mai şoptit de noapte bună. Nu mai zic de gustul buzelor tale dulci ca o savarină. Oare cine ţi le sărută acum? Cine iubeşte cea mai frumoasă existenţă de pe meleagurile noastre multe?
E dimineaţă. Atât de dimineaţă încât soarele înfige pumnale friguroase în trupul meu flegmatic şi obosit. Dimineaţa este ca tine. Rece dar frumoasă. Razele sunt dinţii tăi mari şi frumoşi şi tot mai rar văzuţi şi gustaţi de buzele şi tot trupul meu sărutat de tine. Această spectacol de matineu ce te are ca rol principal îmbrăcată în rochia dimineţii pe care o aruncam de pe tine în extazul iubirii noastre. Vezi că nu am uitat? Sunt cele mai vii amintiri ale mele care îmi vor îmbogăţi imaginaţia de fiecare dată când mă voi gândi la tine.
Niciodată nu vei fi singură. Este avantajul primordial al fetelor. Se pot ataşa acut de orice alt mascul dornic de împerechere. E de ajuns să facă ochi frumoşi şi zâmbet dulce, iar restul este un clişeu. Băiatul este veşnic dornic de agăţare şi degustare a trupurilor cât mai multe de femeie.
Scriu pe foi de matematică. Am lăsat cifrele şi literele care vor compune tot cifre şi mi-am ascultat inima mea alergică la tine. Îmi faci rău când eşti cu mine, dar plăcerea este mare când gust din tine. Oare când voi scrie despre alt chip mai frumos ca tine? Oare cum te vei simţi când rândurile nu vor mai fi din tine. Când voi descrie alt chip, alte mâini, alte buze, alţi umeri goi sărutaţi de mine? Ce vor spune simţurile tale?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu