Duminică, 10 Noiembrie 2013

         Nu pot scrie exhaustiv despre un singur lucru. Căci lumea nu se rezumă la atât. Universul meu, lumea mea, gândurile mele sunt adânc înrădăcinate în tot ceea ce înseamnă viaţă. Toate chipurile văzute şi neapărute încă în viaţa mea trebuie să fie menţionate aici, printre rândurile mele.  Un soi de telepatie care transmis să însemne comunicare. Aşa reies scrierile mele. Trebuie să mă citeşti ca să mă înţelegi.  Aşa cum copacul trebuie udat ca să crească. Sau omul, iubit ca să reuşească să-şi învingă însemnatele defecte.  Exermple simple care sunt cele mai importante. Nu este aşa că lucrurile simple sunt cele mai complicate? Căci cele complicate niciodată nu vor fi simple dacă nu le vom trata ca pe nişte lucruri simple. Sau cît de mult înseamnă să înţelegi omul, ascultându-l, punându-te în locul lui, judecînd aparenţele sale. Mă gîndesc că dacă toţi oamenii ar fi conştienţi de faptul că fiecare om este zămislit din aceleaşi oseminte şi aceleaşi simţăminte, şi suntem conduşi de aceeaşi pornire, anume dorinţa pe care o urmăm în toate faptele şi realizările noastre, nu s-ar mai numi înţelepciune nimic pe lumea asta.  Aşa se construiesc visele.  Aşa se înfiripă iubirea atât de căutată şi comentată în lume.