Marţi, 26 Noiembrie

    Şi tristeţea are gustul dulce. Este un îndulcitor ieftin evitat de toţi, tocmai din cauza preţului redus. Se găseşte în sufletul omului care este un adevărat supermarket. Oamenii săraci îl cumpără, mulţumindu-se cu efectul de calmant al ei. Evident că sunt şi tristeţi mai costisitoare, achiziţionate de cei rămaşi fără dulciuri scumpe. La nevoie şi mămăliga poate fi aperitiv, nu? Nu vorbesc prostii. Tristeţea este plăcută tocmai prin exteriorizarea ei. Prefer să spui aproapelui tău decât să ţii în tine. Am dreptate? De aceea singurătatea este unchiul ei preferat. Nu vei găsi întotdeauna pe cineva să te asculte. Sau poate foi libere să le colorezi în expresii grafice. În fine, e un neam destul de numeros şi prietenos în aparenţă printre care se numără şi inspiraţia. Este un fel de văr îndepărtat pe care trebuie sa-l cauţi hotarât, ca să-i auzi povestea. Partea plină a paharului este că sufletul se împietreşte. Mintea devine ageră, contemplând adesea. Acum ştii durerile de burtă provocate de tristeţea ieftină si plină de conservanţi Acum nu vrei să guste şi seamănul tău din ea. Aşa devii un om mai bun. Orice lucru rău îţi poate face bine dacă vrei să înveţi din el.