Nu ştiu dacă vârsta fragedă e culpa suferinţelor mele. Oare chiar nu pot să înţeleg că ea nu e pentru mine? Ce am nevoie ca să realizez acest adevăr refuzat de simţămintele mele.Nu mai gustasem de mult durerea unei nopţi albe, în care prinţesa mea cu ochi căprui, dansează printre juni de noapte.  Imaginaţia mea bogată o vede în braţele lor rotind-o ca pe un rotisor. Dar până când? Până când să o mai aştept la pieptul meu cel alb şi moale? Poate era mai puţin dureros dacă exteriorizarea mea ar fi fost reprezentată prin altceva decât prin scris. Să plec din gândurile mele, să nu mă mai întorc acolo.
     Mi-am considerat propria şi unica viaţă, ca pe o căutare neîncetată a plăcerii, dorinţa fiind motorul acţiunilor mele. Printr-o oarecare asemănare, am zis că viaţa mea e ca barcă printre iahturi, ca o bicicletă printre maşini. Gândul tot la ea se duce. E atât de dureros... O imaginez întinsă pe bancheta din spate a vreunei  maşini, sedusă, păcălită, îmbătată de plăcere. Dar ce pot eu să fac decât să privesc spectacolul imaginaţiei mele...
      Am fost condus mereu de sentimentele mele. Sedus de ele le iubeam şi mă hrăneam cu suferinţa  zămislită mie. Şi m-a durut de multe ori, la fel de tare. Niciodată nu mi-am putut stăpâni lăcomia iubirii ei, aruncată de mult, departe. Eu însumi m-am dus şi am căutat-o, încercând să i-o înapoiez, poate, poate nu a fost intenţie. Dar de unde. Exact aşa a vrut să se întâmple.
     Aş bea ceva dar nu am ce. Mi-aş arunca privirile peste toate femeile din calea mea, păcat că nu-i niciuna. aşa că tot ea rămâne în centrul atenţiei mele. Hai totuşi să găsesc o soluţie. Poate una care să meargă de data asta. A câta ar fi? A câta încercare disperată de a da uitării chipul ei atât de frumos şi tânăr. Am ajuns la cifra sutelor. În orice caz, dacă mâine mă va suna voi încerca să nu-i mai răspund. Oricum se plictiseşte după al doilea apel şi nu mai sună. O voi suna eu, desigur, după îndelungi lupte cu mine. Firea mea capricioasă va domina toate teritoriile din mine şi va prelua controlul degetelor mele. Aşa se naşte apelul care readuce sentimentele mele stâncoase pe tabla de joc.
      Un fior se joacă în mine când mă gândesc la ea. O ştiu acolo, printre ei, ca o vampă. De mâine voi căuta şi eu altă prinţesă. Una mai cuminte. Una care să mă iubească. Care să iasă cu mine. Să mă sărute în văzul tuturor. Să se laude cu mine. Să adoarmă  în braţele mele şi să se trezească tot acolo. O voi găsi eu. Vei vedea tu. Să te văd atunci. Pe dracu'...Cine se uită la mine? Cine să aibe răbdare cu mine?