Oamenii nu sunt importanţi. Faptele lor sunt cele care contează.  Dumnezeu ne-a înzestrat pe fiecare cu o diferită doză de grandoare. Ea se amplifică atunci când importanţa ne este recunoscută, fie prin elogiu, fie prin încurajare. Măreţia scade însă atunci când suntem criticaţi, înjosiţi, de tocmai cei cu dozele pline de aceasta.  Mă înţelegi ce spun? Oamenii importanţi sunt cei care sunt deplini stăpâni ai propriului comportament, cei care tratează măreţia cu modestie. Cei care devin importanţi tocmai prin modestia înfăţişată semenilor. Asemenea oameni nu există. Căci invidia se naşte din aşa lucruri, şi aşa comportamente, iar aşa oameni, precum noi toţi, suntem dedaţi acestor lucruri.