Am un laptop şi nişte cărţi. Se găsesc în desaga mea de ambulant. Niciodată nu lipsesc de acolo. Sunt mereu pe fugă, niciodată nu am timp de oameni, aşa cum eu aş vrea să am. Aşa că ele sunt contactul meu cu ei. Mi-am găsit un loc de muncă. Vând haine. Nu o fac prea bine, dar câştig un ban şi interacţionez cu oamenii. Îmi place foarte mult să fac asta. În timpul săptămânii stau la căminul fostului meu liceu, iar  sâmbăta şi duminica le petrec la neamuri. O dată la două săptămâni mă duc acasă să-mi văd părinţii. Nu stau mult, căci timpul nu mă aşteaptă. Am lucruri mari de realizat. Mulţi nu mă înţeleg. Îi fac eu să înţeleagă.  Îţi trebuie bani ca să faci lumea mai bună. Trebuie să ai soluţii pentru cei care le caută. Iar tata nu este un chiabur cu buzunarele doldora, şi eu nu m-am născut cu lecţiile învăţate.  Nu sunt aici să câştig bani, încă! Vreau să acumulez cât mai mult informaţie şi înţelepciune. Singurătatea le oferă pe amândouă. Am timp să învăţ şi meditez. De asta am eu nevoie, chiar dacă sufletul se plânge câteodată. Personalitatea se descoperă astfel. Muzica este aleanul dorurilor mele. Îmi dă inspiraţia scrierii şi motivaţia să mă ridic de pe scaun. Sunt foarte fericit. Ce frumos e drumul spre cunoaştere! Trebuie să plec. Iar mă mut cu reşedinţa.