Nu pot înţelege
anumite lucruri, cum ar fi iubirea. Ştiu, este subiectivă şi ştiu, este plină
de suferinţă şi de alean. Cum nimic nu este adevărat şi nimic nu poate fi
înţeles deci, nu voi cunoaşte sentimentul de absolut al acestei slăbiciuni, cu
atât mai mult, să o înţeleg. Privim cu jind la cei care încă o trăiesc, în
voluptatea clipei, iar inima noastră plânge. Inima noastră şi-ar mai dori încă
o şansă de a iubi. Încă o şansă de a resimţi gustul beatitudinii. Iar dacă se
poate, cu acelaşi chip de vară şi acelaşi zâmbet. Dar oamenii nu ştiu scă totul
este vremelnic şi că totul poate fi înlocuit. Sau poate că unii ştiu, dar
refuză acest gând dezmăţat, şi continuă să sufere.
Sunt dornic de compătimire
şi uneori am vaga impresie că îmi place să fiu trist. Sau poate că este
singurul lucru ce mă însufleţeşte, dându-mi putere şi speranţă. Sau poate că am
motive să fiu trist şi anxios. Ca un copil sărac ce nu-şi primeşte cadoul de crăciun,
dezolat, dar în acelaşi timp conştient de imposibilitatea părinţilor, închide
ochii şi visează. Şi visează îngeri ce aduc fericirea. Eu visez îngeri ce aduc
iubirea.
Bogdan,se vede ca tehnica de a iti expune gandurile e mai buna,si chiar ma bucur ca ai evoluat atat.
RăspundețiȘtergereDar exista un ''dar'',mereu acelasi ''dar '' care complica totul.
Incearca sa renunti la cuvintele greoi,la neologisme,la tot ce iti complica scrierea.Nu o fac mai frumoasa,o fac mai complicata,si nu complicata in sensul interesant,filosofic,ci doar in sensul lingvistic.
N-ai sa vezi un autor adevarat,si complet in adevaratul sens al cuvantului folosind expresii si cuvinte ce nu le sunt intelese tuturor.Intotdeauna un adevarat scriitor cauta sa se faca inteles prin simplitate si deschidere.Incearca si tu,ar fi nu stiu,mai placut.
Am să ţin cont! Mersi.
RăspundețiȘtergere