E încă dimineaţă.
Muza mea nu a deschis ochii. Întreaga noapte a zămislit versuri şi proză. Şi eu
sunt destul de ostenit, dar visul cel ardent mă izgoneşte din împărăţia
somnului. Am tot pribegit în căutarea unui adăpost, iar tot ce am găsit a fost
un carton răpciugos. Ploaia în sfârşit pare să îşi stăvilească furia şi copacii în
curând se vor scutura de lacrimile cerului, iar soarele va domni peste inimile
oamenilor mai abitir decât monotonia ploapelor asupra globului ocular. Cât de
mare a fost furtuna, atât de mare va fi şi curcubeul. Ascuns de ochii lumii în
acest adăpost efemer, spălăcit de vreme, mă supun penitenţei asuprite de
atotputernicul. Poate că este prea dimineaţă să mă gândesc la ea. Suspin şi
ridic privirea din sufletul meu, apoi zâmbesc sforţat, cu aleanul în
braţe. Noianul de amintiri, secătuieşte orice umbră de voioşie. Acum că razele
rupte din soare îşi împart candoarea, e vremea să înec durerea şi să
însufleţesc dorinţa de a mă regăsi. Sunt nespălat de o decadă de zile. Mirosul
fetid de sudoare învederează neputinţa. Hainele de pe mine şi-ar fi dorit un
alt stăpân să le îngrijească şi să le pună într-un sertar cu naftalină, unde
să-şi regenereze materia. Adidaşii cu ieşiri monotone ale unghiilor negre ce le
adăpostesc, sunt pe cale să-şi dea duhul şi să rămân văduv de încălţăminte. Au
fost destul de viguroşi, precum stăpânul ce i-a dăruit din compătimire la
metrou acum două ierni. Cum să uit acea danie pioasă? Omul pleşuv cât muntele
de mare, cu o inimă nemărginită...Avea nişte ochi verzi şi mari, cuprinzători
cât orizontul de vast. Cerşeam mâncare, căci stomacul poruncea vocii: Mi-e
foamee! Te paşte schilodenia! Dute şi fură, omoară de nu...! Eram la doi paşi să
mă arunc în faţa şinelor...căci trenul putea curma acest vis urât şi plin de
neajunsuri. Să fur? Să omor? Mai bine eu!
Încă nu mi-am uitat menirea pe acest pământ, aceea de a mă izbăvi.
Desigur, sinucigându-mă, păcatul s-ar fi zămislit a doua oară şi aş fi ajuns în
abis, care putea fi mai lugubru decât prezentul. Dar totul să fie o posibilitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu