Sunt decis să las trecutul în spatele uşilor de ieri. Am zidit acele uşi cu saci de voinţă şi litri de sudoare. Uşile nu au broaşte sau geamlâcuri, sau măcar crăpături intenţionat beteşugite. Au mai fost puse acolo, între mine şi tine, între mine şi trecutul meu cel îndelung râvnit. S-au scris mii de rânduri şi mii de cuvinte au fost aruncate şi poate milioane de lacrimi au udat pernele ce mi-au adus acalmia nopţii, sau au fost martore la fericirea noastră telepatică. Tu m-ai ajutat. Ai cumpărat uşile şi materialul. Şi le-ai păstrat intacte, ferite de vânt şi ploi, aruncându-mi însă iubirea în mijlocul viforului. Tu te-ai adăpostit în inima mea, fiind însă doar un bordei vremelnic unde să te întorci atunci când furtuna dezgoleşte acoperişul prietenilor tăi. Eşti o mică curtezană. Însă nu cu trupul, ci cu dorinţa de obţine lucruri mai bune. Dar care sunt lucrurile mai bune? Sunt convins că nu banii, căci eşti răsfăţata familiei tale. Gândul nu îl poţi controla, cu atât mai puţin dorinţele ascunse. Aievea însă, te poţi controla pe tine luptând ardent pentru visurile tale.
Ţi-am glăsuit de multe ori că vocea mea nu e o melodie să o asculţi de câte ori inima-ţi cere şi că totul are un epilog, dureros sau nu. Îţi spun că nu indiferenţa este cea care doare, ci sforţarea de a o răbda. Nu sunt muzician, nici fotograf şi nici un galant irezistibil precum visul tău întruchipează prinţul inimii tale. Şi nici chipul eminentului sau chiaburului pe care părinţii tăi îl idolatrizează. Şi nici măcar nu au habar că încă mă cauţi...De fapt, simt că nici nu te cunosc. Nu ştiu dacă te vor atinge aceste cuvinte. Câţi m-au compătimit fără să asculte şi câţi au dat sfaturi fără să cunoască. Sunt zeci care nu ştiu nopţile în care mă sunai şi plângeai...făcând ocolul prezentului şi zămislind sentimente aievea mai crâncene. Câţi au habar de şoaptele tale ce-mi blagosloveau urechile...Dar frivolitatea ta e fără de cusur, iar eu scriu prea mult şi gândesc prea puţin. Viaţa are un sens unic, nu e ca în circulaţie, iubita mea. Acolo poţi încetini, poţi opri şi chiar te poţi întoarce. Capul sus şi privirea înainte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu