25. iulie 2013

             Vreau să fiu mândru de mine. Pare atât de greu, cerinţele mele fiind cu majuscule, în abecedarul zilei de mâine. Faptul că nu ştiu gramatică, reprezintă un impediment important spre calea reuşitei mele. Nu ştiu multe eu...atunci când purtătorii comuni de visuri, luptau ardent, cu patimă, eu, pierdeam timpul(care acum mi se pare atât de important) şi nopţile pentru efemerităţi şi plăceri iraţionale. Şcoala era un loc unde trebuia să ajung de nevoie şi de milă pentru truda părinţilor mei. Cât de mult te poate schimba o clipă de neatenţie sau o clipă de realizare a faptului că nu există adevăr sau oameni importanţi, ci doar muncă şi incertitudine. Cât de mult durerea poate schimba un om şi destinul acestuia. Dar oare este de ajuns? Nu cumva este prea târziu?