Toamna

         Dintre cele trei culori ale asfinţitului, a rămas doar întunericul nopţii. Mişcarea aerului mai năvalnic ca de obicei anunţă instalarea toamnei. Acelaşi clişeu în culori fade şi ţărână umedă. E perioada în care se înmulţesc străjile nopţii, iar ziua devine mai rece. Frunzele de aur iau locul celor verzi, iar poamele vor fi culese. Tablouri pitoreşti cu femei frumoase în ele, sunt ca şi vândute împătimiţilor de artă îmbătaţi de melancolia anotimpului. Scriitorii îşi vor găsi apogeul în tristeţea culorilor de toamnă, metamorfozate în chipuri devenite străine. Vreme bună de citit o carte sau de iubit crăiasa inimii. Toate vor fi lăsate în voia naturii plăpânde şi reci, în culori închise. Norii plumburii vor domina vămile cerului, aruncând sudoare peste noi. Dar lumina soarelui va spăla covorul lumii dintr-o strălucire alămie tot mai ştearsă. Căci a venit anotimpul tristeţii, melancoliei, dorului, iar cum lumina nu poate coabita cu întunericul, nici soarele nu poate dăinui cu cenuşiul norilor de pretutindeni. Aşa văd eu toamna, îmbrăcată în rochie de matineu.