29 Septembrie 2013

     Am privit de multe ori în oglinda retrovizoare maşinile din spatele meu. Am substituit automobilele cu oameni, iar oglinda mea anostă am asimilat-o cu un amalgam bogat de amintiri. Trăiri feroce mă domină şi claxoanele maşinilor din spate, vreau să nu le mai aud. Nu pot să mă concentrez la drum. Şi aşa este unul destul de anevoios, plin de gropi adânci şi multe alte autovehicule preocupate doar de drumul lor. Nu am pe nimeni în dreapta. Sunt doar pasageri vremelnici, ce se aşează în spatele meu. Ceea ce mă deranjează, este că vin cu multe bagaje, pe care le vor lua, ajunşi la destinaţie. Aş vrea să am doi ochi frumoşi în dreapta mea. Nu aş mai avea nevoie de oglinzi. Cu condiţia să nu plece că voi rămâne cu nimic. Iar bani de oglinzi nu mai am.