Să tot caut apa în stâncă şi iepurele în grădină. Să tot aud vorbe dulci din gura unui mut, să tot tânjesc priviri căprui din ochi albaştri, iar eu să rămân acelaşi. Inspiraţia nu mă ajută acum. Albul de zăpadă nu-mi primeşte scrisul negru pe teritoriul ei nemărginit, iar eu nu mă pot aduna de printre neghine. Nu ştiu despre ce scriu. Aşa este şi viaţa mea: nu ştiu unde mă duce dar ştiu că are un drum prestabilit, pe care l-au mai urmat şi alţii, care la rândul lor s-au poticnit. Un amestec de alcool etilic şi CO2 îmi va potoli neliniştea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu