Mi se spune că sunt prea tânăr să înţeleg contrastele lumii. Prea sensibil să le pot înfrunta. Prea slab să le pot înfrânge. După ei, ar fi mai bine să arunc baioneta, şi să mă predau. Dintotdeauna a fost calea cea mai simplă. Dar căile simple nu sunt pentru mine. Sunt pentru cei care nu doresc să lupte. Nu vor să strângă din dinţi şi să îndure vijelia, care însă va trece. Nici măcar nu contează clipa. Ei asta nu înţeleg. Oricum trece, iar cel mai mult contează ce rămâne după. Prefer să învăţ decât să dorm. Prefer să iert decât să hulesc şi să urâsc. Să zâmbesc până şi umbrei mele. Mâine te vei trezi la bătrâneţe, fără să ştii cum s-a scurs o viaţă. Una pe care nu ai preţuit-o şi nu ai întreţinut-o cu cele mai bune untdelemnuri şi cele mai scumpe daruri sufleteşti. Curg rânduri din sufletul meu însetat de afirmare.
Am încercat să înţeleg viaţa, calculându-i toate cifrele. Nu mi-a ieşit. M-am uitat la rezultate, la sfârşitul cărţii noastre, iar răspunsul nu concordă. Mai am de învăţat nişte formule.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu