Oamenii încep să te critice pentru alegerile tale. Tu începi să le justifici. Apar semne de întrebare la fiecare gând ce se concepe în tine. Nu ştii pe cine să mai crezi: pe ei sau pe tine. Vrei să te crezi pe tine, dar nu ai dovezi clare ca să faci asta. Roadele nu le-ai cules ca să le arăţi dovada.
Vrei să pui mâna mai repede pe iepurele după care alergi. Dar iepurele fuge. Tu nu fugi mai tare decât el. Totuşi, te întrebi cum au reuşit ceilalţi să prindă iepurele, şi te mai întrebi, de ce există oameni care nu vor să alerge după niciunul. Iepurele este ţinta omului în viaţă. Scopul lui pe lumea asta pe care toţi ar trebui să-l urmeze până în apusul fiecărei zile. . Tu vrei să furi secretul de la cei care au reuşit, să-l aplici vieţii tale, şi apoi să îi înveţi pe ceilalţi care nu se obosesc să facă asta. Te consideri nobil, santinelă a cauzelor bune.
Ţi-e frică să vorbeşti, ţi-e frică să ceri, ţi-e frică să nu faci rău oamenilor. Unii te cred prea bun, alţii te cred prea prost. Tu nu ştii ce să crezi despre tine. Eşti compus din mai multe părţi şi fiecare cu părerea ei. Eşti lăudat şi criticat, deopotrivă. Tu pe cine să mai crezi?
Dar e uimitor cât de uşor se poate alimenta rezervorul omului odată ce nu are de gând să se întoarcă din drum. E conştient că înapoi nu sunt benzinării, doar vine din acea direcţie, şi că doar în faţă se află speranţa de a găsi ceea ce caută.
Oamenii vin, oamenii pleacă. Aşa e viaţa. Degeaba îi izgoneşti, ei se întorc la tine, dacă sufletul a vorbit în locul mândriei tale. Ce mândrie mare avem! Nu ştiu cum de are loc în trupul nostru. E partea proastă a oamenilor, pentru că atunci când sunt lăudaţi, mândria începe să iasă prin gură, prin ochi, prin mâini şi prin picioare. Poate fi scuza oamenilor care nu aruncă laude: "dom'le, eu nu laud pentru că oamenii şi-o iau în cap."
Nu mai stai să-ţi aranjezi cuvintele. Vrei doar să-ţi plângi puţin de milă. Vrei să-ţi arăţi importanţa. Ai uitat că fiecare om se crede important şi că sunt atâţia oameni.
Am gasit un articoul in care ma regasesc 100% si cred ca o sa ti placa:
RăspundețiȘtergereZâmbim frumos către cei din jur, totul într-o încercare penibilă de a crede că armonia poate fi păstrată prin eterne falsuri: de identitate, de spirit, de principii. Ne bucurăm de orice mărire de salariu sau bonus, acceptând prin primirea lui să rămânem sclavii statului peste program şi al dependenţei mentale de un job.
Ne împroşcăm încrederea în noi cu insulte pentru orice eşec stupid, ne schilodim respectul faţă de propria persoană ori de câte ori alţii ne coboară şi totdeodată trecem peste clipele frumoase din viaţa noastră cu ignoranţă Şi în timpul ăsta în bietul nostru corp si in inimă, se adună tot mai multe. Suntem mahmuri, obosiţi, ațipiți, stresaţi, presaţi, demotivati….
Ar trebui sa luptam pentru ceea ce ne face fericiţi şi ne aduce împăcarea de sine, pentru succes, căci nimeni nu poate concura cu un om care face din pasiunea sa o meserie.
Faci de toate, te agiţi, dansezi după cum îţi cântă alţii, vrei să strângi mai mult, mai mult… Transpiri, lăcrimezi, strângi cureaua, impresionezi, rabzi şi pentru ce?
Aşa că te prefaci că trăieşti, joci un personaj şi într-o zi regizorul decide să te scoată din scenă iar tu n-ai drept de replică.
Mă chinuiesc de mulţi ani să mă bucur de lucrurile simple şi frumoase … Uneori îmi iese, alteori mă comport stupid şi las toate aşa zisele încercări ale vieţii să mă doboare, aşa zisele lecţii de nimic să mă facă să mă simt de doi lei …Trebuie să învăţ şi să reînvăț sa ma bucur de un miros de zambilă, o cafea , un zambet….
Fă-ţi o listă, pune în ea tot ceea ce te îmbolnăveşte si amărăşte în viaţa de zi cu zi. memorează ce ai de făcut şi apucă-te să schimbi ce te omoară, fie că este o iubire chinuitoare, un job demotivant, prieteni doar cu numele sau atitudinea ta faţă de viaţă pur şi simplu.