În orice acţiune pe care o întreprinzi răbdarea este singurul vehicul care
te va deplasa la destinaţie. Oamenii întotdeauna caută căile scurte, dar vezi
să nu-ţi ia mai mult timp căutând calea cea scurtă decât mergând pe calea lungă
dar sigură. Suntem la fel. Şi eu caut scurtături. Nu am răbdare. Scriu în
grabă, mănânc în grabă, merg în grabă, învăţ în grabă pentru că vreau să fac
ceva cu viaţa mea. Sunt sigur că dacă îţi doreşti multe de la viaţă, aceleaşi
deprinderi le ai şi tu. Intervine frustrarea, cel puţin la mine. Sunt momentele
în care mă simt singur şi am nevoie să ies din cărţile mele. Rezultatele nu
apar(nici nu au cum să apară atât de repede) şi îmi pierd încrederea(şi aşa
puţină în mine). În acest punct cei mai mulţi oameni renunţă.
Devin arogant de multe ori,
inconştient, de parcă aş fi realizat ce mi-am dorit în viaţă. Sentimentul
importanţei zace în fiecare din noi şi vrea să iasă la suprafaţă. Dar toţi uităm
un singur lucru care stă la baza succeselor noastre: credinţa.
Am zis că nu voi mai scrie pe blog până când nu voi avea cunoştinţele
necesare să monetizez ceea ce scriu. Voi face acest lucru când voi şti sigur că
pot oferi valoare lumii. Dar ca să ajut oamenii, întâi, trebuie să mă ajut pe
mine. Ca să fac oamenii fericiţi, trebuie să fiu eu fericit, primul. La asta
lucrez acum. Iar fericirea pentru mine înseamnă multe lucruri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu