Dragostea

       Un subiect pe care nu prea l-am abordat in ultima vreme, nici pe blog dar nici in viata mea. Aici nu ma refer la dragostea de parinti, aceasta, normal ca v-a exista toata viata. Ma refer la un suflet cald aproape, la iubirea intre un baiat si o fata. Cel mai complicat sentiment, cel mai profund, cel mai dramatic, cel mai frumos lucru posibil.  Din cauza lui actionam fara logica, devenim isterici si in acelasi timp visatori. Ne raneste, ne impaca, ne provoaca fluturasi in stomac. Toti stim ca dragostea doare. Chiar daca stim lucrul asta, noi tot o cautam cu aceeasi dorinta de a iubi.  Am fost cu destule fete incat sa am cel putin o idee, ce inseamna sa iubesti. Pacat ca nu am fost in stare sa am o relatie mai lunga. Poate datorita geloziei, sau poate din cauza tentatiilor. Cert este ca mi-as fi dorit sa am parte de ceva mai indelungat. Sa traiesc o poveste de dragoste ca-n filme, in rolul celor doi copii indragostiti, cu momentele de dramatism si romantism. Pragul de o luna si cateva saptamani nu reusesc sa-l trec. Nu ma consum, am doar 17 ani, doar nu ma casatoresc de acum, dar "limbricii" adolescentei doresc iubire. Poate si caracterul meu dificil cauzeaza asta, find un baiat foarte gelos daca imi place de ea. Si la inceput e greu, ma enervez repede, daca face ceva ce ma nemultumeste. Daca imi ofera semne de intrebare privind sentimentele ei pentru mine. Asa e firea mea, vreau sa-mi demonstreze ca ii place de mine, vreau confirmare, daca nu ma pun pe ganduri, si devin gelos. Nu-mi place sa stresez, o sun odata, de doua ori, iar dupa astept sa ma sune ea. Nu ma suna, inseamna ca nu-i place de mine( gandirea mea). Aventuri de 3 zile, o saptamana nu mai vreau. Am avut destule. Vreau ceva mai de durata, vreau sa iubesc.
Dar eu dragostea nu o mai caut, sa ma caute ea pe mine!