Nu ma mai cunosc, nu stiu pe cine sa iubesc, nu stiu pe cine sa urasc, pe cine sa tin aproape. Vreau sa ma schimb intr-un fel pe care nici eu nu-l stiu. Confuz in multe, si nu demult aveam impresia ca am o stapanire de sine foarte puternica. Credeam ca pot sa fiu cum vreau eu, sa fac ce doresc fara a da socoteala tuturor. Sa fie doar impresia de moment? Chestia este ca fac cum vreau eu, dar nu imi mai place cum, si nu pot sa ma schimb.
Intr-un fel imi place acest joc pe care il fac. Dar e un joc nedrept pentru ce-i din jurul meu.
Nu stiu in cine sa am incredere, si cred ca nu sunt singurul..Intervin multe lucruri aici, incepand cu simpla prietenie falsa, pe interes si terminand cu prietenii destul de solide cu care traim clipe unice.. iar apoi situatia sa se schimbe la 180° ajungand nici sa nu ne mai recunoastem unii fata de altii. Doare, realizezi ce momente ai trait cu acea persoana, si nu-ti vine sa crezi cum de nu mai sunteti prieteni acum. Banii, femeile, vorba, smecheria.. genereaza intorsatura asta. Cred!
Devin din ce in ce mai orgolios, mai suparacios, mai artagos, in loc sa devin mai ambitios, mai stapan pe mine.
Apar din ce in ce mai multe schimbari, surprize la care nu stiu cum sa reactionez. Intotdeauna aleg calea mai complicata, mai lunga si mai grea pe buna stiinta.
Tot ce e frumos si greu de obtinut trebuie sa fie ale mele iar dupa ce le-am obtinut parca se pierd din gustul lor. Si asa o iau de la capat cu altele. Constient de lucrul asta, unei persoane i-am spus verde in fata pentru ca nu vreau sa o ranesc, nebagand in seama sentimentele mele.
Ciudat este ca-mi dau seama de toate lucrurile astea. Uneori imi plac, alteori nu.
Stau pe ganduri pentru ca stiu ca perioada asta din "film" este decisiva. E vremea in care decid ce om o sa fiu toata viata. Mai am timp, dar rabdare ba.
Rabdarea, defectul la care lucrez incep sa-l stapanesc, nu stiu pentru cat timp. Cu timpul o sa cedeze, stiu!
Ma uit la altii care sunt ca mine sau mult mai rau, durandu-i in pula, fara a se gandi la viitor. Smecheria sa primeze ca dupa totul o sa vina asteptandu-le. Asa o fi.
Nu condamn pe nimeni, fiecare isi traieste viata cum vrea si cum ii place.
Nu scriu pentru cineva anume.Scriu pentru mine, sa ma descarc, sa ma pun pe ganduri, sa citesc ce am scris apoi ca sa incerc sa ma indrept.
Nu vreau sa ma dau mare, sa par vre-unul care imi plange de mila pe aici.
Pur si simplu vreau sa ma cunosc, si sa ma cunoasteti asa cum sunt si in alte imprejurari.
Cred ca nu sunt singurul in situatia asta. Am dreptate?
Deci, cine alegem sa fim?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu