Una din zilele

         In care nu imi stiu rostul, una din zilele in care ma innec in ganduri. Apar intrebari  care ma pun pe jar, ma determina sa actionez, sa spun pe fata tot ce ma deranjeaza, ajungand sa jignesc fara voie. Una din zilele in care imi doresc sa fiu lasat in pace, in care nu ma simt iubit, dar in schimb ma simt urat. O zi in care iau decizii la cald, in care ma cuprind stari de melancolie, nervozitate, nerabdare, sudoare, bulversare. De multe ori, aceasta stare apare pe seama unei intamplari neplacute petrecute in decursul zilei, unei vorbe prost spuse. E una din zilele in care desi neg, vreau sa ma descarc la o persoana care este dispusa sa ma asculte, sa-mi dea un sfat, sa-mi zica unde am gresit, ce e de facut.. apoi sa ma ajute sa fac ce trebuie,  pentru ca de multe ori vointa mea pierde in deficitul nepasarii actuale datorate starii mele de cacat. Multi, probabil nu prea cred spusele mele. Multi ma stiti plin de viata, cu doza de nebunie umpic peste limite. Asta e si partea pe care vreau sa o arat, ca pana la urma doar o viata avem, dar apar si momente in care ajungem la "una din zilele" in care pur si simplu situatia in care ne aflam nu ne permite a ne comporta altfel. Azi pentru mine e "una din zilele", care a fost provocata de coringenta la matematica, plus vesnicele probleme de adolescent. :)
Calitatea mea, daca pot sa-i zic calitate, este ca imi trece repede, o simpla incurajare, indemn care promite, imi poate schimba stare actuala. Chiar si scriind pe blog, simt ca ma descarc, simt ca incep sa ma cunosc din ce in ce mai mult, si e un lucru extraordinar sa te cunosti pe tine insuti. Multi spun ca isi cunosc propria persoana, dar la fel de multi se inseala. De ce cate nu multe persoane se pot controla cand vine vorba de vicii? De ce tot mai des isi iau gatu oamenii cuprinsi de probleme?  Pentru ca nu se cunosc.
Pula mea, parerea mea.