Obisnuiam sa cred ca niste cuvinte bine spuse pot face o persoana sa realizeze ce ii spui. Si am dreptate. Dar niciodata nu o sa vezi pe cineva sa se zbata pentru binele tau, sa-ti faca pe plac, daca ea nu are un interes. Fie ea si iubirea. Ma gandesc la mine, ma gandesc la tine. Defapt asta e tot ce gandesc, restu' e cuprinsul lor. Obisnuiam sa cred ca e bine sa vorbesc, sa spun ce am pe suflet, sa nu tac daca am ceva de zis. Acum vad ca vorba multa strica, prea multe detalii sterge esentialu, si mai ales, ca e bine sa mai si tac. Poate e ceva lipsit de sens pentru tine, dar pentru mine e foarte clar: Vorba multa putin aduce!
De multe ori am multe ganduri pe care vreau sa le eliberez, sa le spun, mai ales cand cred ca am dreptate. E nevoie de multa rabdare sa poti face ordine in ele, mai ales cand esti nervos le spui de la cap la coada, repetandu-le.
Incerc sa fiu mult mai punctual, scurt si la obiect, sper sa reusesc, dar e foarte greu atunci cand sunt dezamagit, ranind prin vorbe persoanele care chiar le pasa ce spun eu pe gura. Ma indoiesc, sunt nelamurit, atunci devin un vulcan plin de vorbe grele. Iar cui ii pasa, ranesc.
Nu stiu raspunsul intrebarilor mele; zvarcolesc tot, caut motive, verific, ma cert, apoi realizez ca am gresit.
Nu multi inteleg ce scriu, doar cine trebuie.
Cand sunt linistit sufleteste, par calm, bucuros, intelegator. Cand nu, sunt foarte nerabdator, ganditor, pus pe cearta.
Plictiseala e un bun factor care genereaza nervozitate, mai ales cand astept ceva, si culmea, primesc cu totul altceva. Exemplu: vreau compasiune, primesc indiferenta.
Daca nu treci, nu stii. Multe lucruri le-ai crezut penibile, pana atunci cand ai simtit pe pielea ta senzatia.
Dor multe, si or sa mai doara, dar vorba si indiferenta schimba caractere, strica inimi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu