Sunt depasit de situatie. Nu fac ce trebuie, dar continui sa fac asta. Imi pierd controlul asupra mea foarte des realizand prea tarziu ceea ce conteaza pentru mine cu adevarat. M-am aglomerat cu atat de multe lucruri, incat pe toate le fac prost. Sunt la pamant cu moralul, cu mintea, cu inima. Trebuie sa-mi revin singur pentru ca am capatat un orgoliu de prea mare pentru mine. Pe ea am izgonit-o din viata mea, si nu se va mai intoarce, si nici nu vreau sa se mai intoarca langa cineva ca mine. Aici e singurul loc unde pot sa descarc tot din mine fara sa-mi pese daca rade cineva de mine. Sunt la scoala acum, in jurul colegilor mei fericiti, acceptandu-si soarta. Eu sunt cel mai tampit dintre ei. Scriu despre ambitiii, vise, sperante, cand de fapt nu sunt in stare sa fiu stapan pe mine. La ce trebuie sa renunt pentru a ma stabiliza?
Spun lucruri urate la nervi persoanelor la care chiar tin, dar nu o spun din suflet, chiar nu o spun. Pentru linistea ta nu voi face ce am spus. Sper sa deschid ochii pana nu e prea tarziu, si sa fac alegerile potrivite. Nu ma mai intorc din drum, trebuie sa fiu barbat odata pentru totdeauna. Ambitie, munca, si indiferenta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu